Am găsit un articol scris de cineva, pe site-ul Realitatea TV. Şi e prea frumos scris ca să-l editez sau parafrazez. Aşa că iată citatul:
O lume fără România… Alăturată lumii, România pare aproape că se pierde din cauza micimii ei… dar nu teritoriale… ci pentru că românii uită zi de zi că sunt români… dispariţia treptată a României se face din interior, datorită faptului că nimănui nu-i mai pasă, deoarece am ajuns să ne ruşinăm cu ceea ce suntem.
Ne uităm doar la cei mari, încercăm să le intrăm în graţii, dar facem cele mai mari gafe posibile când se aşteaptă ceva de la noi. Nu ne stigmatizează nimeni fiindcă doreşte să ne distrugă imaginea pe plan internaţional, noi singuri ne sabotăm, ne merităm soarta.Hai sa nu o stergem complet
Noi, românii care zi de zi acceptăm să ni se spună că suntem mici, că suntem slabi, că suntem săraci, că suntem inferiori. Noi, românii care votăm pentru că suntem încrezători că mai există o şansă în viitor… noi, românii care nu ne implicăm suficient în viaţa publică şi nu taxăm fiecare greşeală a aleşilor noştri… Noi, românii, naivi şi mult prea delăsători, şi care am vrea din tot sufletul să fim altfel…
România dispare, puţin câte puţin, cu fiecare copil care ajunge la maturitate şi nu îşi cunoaşte istoria fiindcă nu se mai insistă pe ea, cu fiecare copil care detestă cultura populară pentru că nu găseşte nimic care să îl identifice cu ea.
Asociem România cu tradiţiile, dar este un mit. Nu mai avem tradiţii. Tradiţiile trebuie să le simţi, să le ţii fiindcă vin de la străbuni, străbuni care ţi-au fost dragi, străbuni cu a căror moştenire trebuie să te mândreşti. O Românie ştearsă de pe hartă nu înseamnă nimic pentru nimeni dacă nu înseamnă nimic pentru români.
Suvaina Dana, Sinaia
Putem oare să scăpăm de complexul de inferioritate generalizat, de prostul obicei de a copia „de la ei” (vezi Valentine, Halloween, şi eventual 4 iulie), şi de mult mai prostul obicei de a ne complace în ignoranţă?
Eu încă mai sper…
Comentează la acest articol