Artistul

A venit târziu, ca de obicei, abia pe la 2 noaptea. Dar a meritat. Paul van Dyk (despre el vorbim) a mixat sâmbătă noaptea de parcă venea sfârşitul lumii. Muzică bună, „progressive” şi „trance”, mixată genial, aşa cum trebuie să se audă de sub degetele unui DJ din Top 10. A fost… aşa cum trebuia să fie.

Nici măcar frigul de afară nu a contat, înăuntrul cortului erau atât de mulţi oameni încât devenise prea cald. Nu prea aveai loc să dansezi, dar când asculţi trance e suficient să închizi ochii şi să ajungi unde vrei. Pentru că trance-ul e o stare de spirit, nu doar un mod de a face „aerobic”. Mai aşteptăm şi altă dată!

A, să nu uit, puteţi vedea un scurt interviu realizat de Oana Tache → chiar în ziua concertului.

Epigonii

Numiţii Snatt & Vix cred că ar fi mai bine să-şi schimbe poreclele in NOT & VAX. Slab. Ce zic eu slab… prost de tot! Nu cred că am mai auzit vreun set atât de nereuşit de când merg pe la concerte. Şi ce-i mai rău, în deschiderea unui nume major ca van Dyk. Nu e suficient să pui nişte melodii cunoscute de la Cressida sau Cosmic Gate, la care publicul urlă doar pentru că le-au recunoscut. Trebuie să le mai şi mixezi corect, altfel iese un fel de cacofonie. Au încercat ei un fel de potpuriu în stilul Sander van Doorn, dar spre deosebire de olandez, nu le-a ieşit deloc.

Nu ştiu care a fost conceptul celor de la The Mission, dar eu încă îl prefer pe Vania (MySpace →, Nights.ro →) în deschideri, mixează cu câteva ordine de mărime mai bine decât epigonii de mai sus, şi nu se emoţionează de numele mari (a deschis în trecut inclusiv pentru Tiesto şi van Dyk dacă îmi aduc bine aminte). Vania are un stil mai techno, dar nu ştiu cui i s-a părut că van Dyk ar pune „melodic trance” în concerte…

Articole asemănătoare:

• 10 femei DJ şi producători de trance
• Symphonic van Buuren
• Ce e muzica pentru mine?
• Cum mi-am petrecut ziua naţională
• A doua şansă