Ieri am avut de ales între două modalităţi de a sărbători 1 decembrie, Ziua Naţională a României. Iată ce am pus în balanţă:
| Parada oficială | Tiesto |
| 30 de minute de marş | 5 ore de muzică |
| Arcul de Triumf, afară, frig | Sala Polivalentă, înăuntru, cald |
| Program TV de 2 lei | TRANCE |
| Câteva tinichele vechi defilând pe stradă | 12.000 de oameni cantând şi dansând |
| 3 avioane prăpădite, gata-gata să cadă | Vreo 20,000 Watti de muzică |
| Băse, Tări, Văcă, Bunicuţa şi restul | TIESTO |
| Coroane veştejite, flori îngheţate, mămăici şi tătăici | Artificii, flăcări, fumigene şi lasere |
| Soldaţi amărâţi şi îngheţaţi, cu steaguri | Tiesto înfăşurat în drapelul nostru |
| „Bună ziua!” / „Să trăiţi!” | “Hello Bucharest! What’s Up? I can’t hear you!” |
| BONUS | BONUS |
| ? | Blonda JES, cu minunata ei voce răguşită |
Procesul de decizie a durat cam 0,001 secunde, şi îi puteţi ghici rezultatul citind gluma următoare:
Întrebare la Radio Erevan
Q: Pot face un mix muzical de 4 ore, numai din melodii proprii?
A: Da, dacă te numeşti Tiesto.
Elements of Life…
Elements of Trance…
Elements of Passion…
Foc, Pământ, Apă, Aer
Patru elemente esenţiale vieţii, portretizate într-un mix de patru ore absolut genial, în noaptea de 1 decembrie 2007, de nimeni altul decât marele Tiësto. Olandezul zburător ne-a arătat încă odată că este cel mai important nume în trance. Melodii de pe „Elements of Life”, „In Search of Sunrise” (3…6) sau single-uri care încă mai fac valuri în discoteci, chiar şi la 5 ani după lansare, toate s-au scurs fluid, una după alta, cuminţi, de sub degetele lui Tijs. Nu dau titluri acum, n-aş avea loc pentru toate şi mi-ar părea rău să omit vreunul.
Playlistul a fost pus şi simplu magnific, cu un început mai calm, punctat de două ori de frumoasa voce a lui Jes Brieden, şi încheiat într-un ritm nebun, de parcă n-ar mai fi existat ziua de mâine. Cine n-a venit poate să înceapă să plângă, a pierdut cel mai mare eveniment al sfârşitului de an.
Şi din nou, cei (probabil) 12.000 de românaşi au facut cinste numelui de trancer. Nu cred că e senzaţie mai frumoasă decât să-ţi auzi numele urlat din câteva mii de plămâni. „Tiiiiiii eeeeees toooooooo!” Sau să auzi versurile melodiilor tale cântate în cor de toţi oamenii din sala aceea imensă. Şi-a făcut plecăciunea la sfârşit, şi TOATĂ lumea a tăcut şi a început să aplaude. Emoţionant! Superb!


Comentează la acest articol