10 secunde până la răsărit

Asta e definiţia trance-ului. Cuvintele sunt de prisos.

No Zynga, no!

Gata, adică. Mă gândisem eu mai demult, dar după ce am văzut ieri filmuleţele de mai jos, m-am decis că pierd prea mult timp cu prostioarele de jocuri de pe Facebook, în special cu cele create de Zynga (anume FarmVille si Mafia Wars, numai astea două le jucam). Aşa că, imediat după ce dau click pe „Publicaţi” voi merge în pagina de setări din FB şi voi da block ăstora două. Gata. I’m getting a life! Riăl laif adică, na. Nu mai vreau cincimi de motorină cu care să culeg 4,2 pătrate cu cartofi, nu mai vreau telefoane care nu pot fi urmărite cu care să pot jefui un magazin de dulciuri. Am zis!

„Reclama” FarmVille:

„Reclama” Mafia Wars:

Sooooo… [tuse] acum ce fac? :D

Later edit: După ce am dezactivat cele două aplicaţii, am mers şi în pagina Home, unde am început să dau Hide. FishVille, CafeWorld, TreasureIsland, FarmTown… my gooooood! Câte erau! Şi acum, că s-a golit fluxul de prostii, au început să apară şi lucrurile interesante. Articole de citit, poze de văzut, discuţii de urmărit. Ieeei!

Nutritionişti, homeopaţi şi restul

Am citit azi un articol foarte interesant → (cu care sunt complet de acord) pe site-ul Bucharest Life (de ceva vreme îl urmăresc pe Craig Turp → pentru articolele lui obiective şi foarte bine scrise). Dacă aveţi puţin timp liber, vă invit să-l citiţi, e amuzant şi trist în acelaşi timp, pentru că prezintă nişte ciudăţenii comportamentale foarte răspândite printre români (o să le recunoaşteţi din prima secundă).

Cireaşa de pe tort însă este bucăţica de stand-up comedy cu Dara O´Brien de la sfârşit, pe care îmi permit să o duplic aici, pentru că este genial de amuzant (asta dacă reuşiţi să treceţi peste accentul puternic irlandez şi stilul mai „fără perdea”).

Din 2009

Anul 2009 ar fi putut fi numit cu uşurinţă un an nasol. Din ianuarie până în decembrie am avut tot felul de… întâmplări (ca să nu le zic ghinioane). Dacă nu era ceva cu maşina (de mai multe ori), era cu sănătatea, sau cu salariul (la fostul loc de muncă), plus câteva chestii în familie. Şi probleme cu unii clienţi care se fac şi acum că plouă când vine vorba de plata serviciilor (învăţare de minte să mai lucrez fără contract scris).

Cum spuneam, ar fi putut fi. Din fericire, ai apărut tu. Dintr-o dată, 2009 a devenit cel mai frumos an. Ca şi cum aş fi apăsat tasta „±” la calculator, si toată suma care avea semnul „-” a trecut pe „+”. Şi m-ai lăsat fără cuvinte. Dar cum de obicei mă exprim mai bine prin muzică decât prin vorbe, ascultă „Love All the Pain Away”, de la veteranul Ronski Speed, că le zice foarte frumos.