Și ca în orice poveste, aniversarea a început mai devreme, cu o vacanță la Roma →, a continuat cu un articol despre noi în revista Bolero →, și, desigur, cum ar putea lipsi o mică plimbare pe aceeași faleză, la exact un an după. Chiar și podcastul care va apărea mâine dimineață spune aceeași poveste.

Ar putea fi ceva mai frumos? Da. Va urma →

Articole asemănătoare:

1. În ploaie
2. Mediocru
3. Mărtişor

Choke-a-duck

Aţi visat vreodată că vă urmăreşte cineva? Că fugiţi, şi fugiţi, şi cu cât încercaţi să fugiţi mai repede, cu atât simţiţi cum picioarele vă sunt mai grele? Şi cel/cea care vă urmăreşte vă suflă mereu în ceafă? Mie mi se întâmplă periodic. Nu des, dar nici deloc.

Tocmai am avut un vis de genul ăsta azi-noapte. Eram într-un oraş necunoscut, cu clădiri vechi (aducea puţin cu Sighişoara), şi un grup de… racheţi ne urmăreau (eram un grupuleţ de urmăriţi). Nu-mi mai aduc aminte toate detaliile, dar la un moment dat, alergam singur, cu un nemernic pe urmele mele. Şi după ce m-am ascuns dupa o clădire (despre care ştiam că e laborator), normal că m-a găsit. Şi am început din nou să alerg.

Numai că în momentul ăla s-a întâmplat ceva ce nu se mai întâmplase niciodată. Când aproape mă ajunsese, m-am întors pe călcâie, mi-am pus mâinile pe gâtul lui şi am strâns până şi-a dat obştescul. Şi-al dracu’ vis, taman atunci s-a terminat.

Încă nu ştiu ce semnificaţie are visul ăsta, nici măcar nu ştiu dacă are vreo semnificaţie. Cert e că mă simt foarte bine că l-am sugrumat pe nemernic.

Articole asemănătoare:

1. Un cincinal, două cincinale
2. Fear no evil
3. Doi ani

Coşmar

Azi-noapte a fost poate cea mai urâtă noapte din cele trei succesive sub semnul febrei. Ţin minte că îmi era foarte cald, şi visam nişte chestii foarte ciudate, nişte linii albe pe un fundal negru. Mai visam că aşteptam ora 6, când trebuia să mă trezesc să-mi iau antibioticele.

Până la un moment dat, când nu am mai rezistat, şi a trebuit să mă ridic să iau un Paracetamol, febra devenise prea puternică. 5:14.

Îmi era cald, şi totuşi frig. Şi în momentul ăla am simţit foarte clar şi foarte profund ce lipsea din tablou. Da, îmi lipsea căldura ta, trupul tău lipit foarte strâns de al meu, încercând să mă încălzească. Îmi lipsea răsuflarea ta care să-mi răcorească fruntea. Şi degetele tale aranjându-mi părul transpirat.

Am înghiţit capsula bicoloră şi am adormit la loc, sperând să te visez.

Articole asemănătoare:

1. I’m the Invisible Man
2. Fire, walk with me
3. Îngerul meu păzitor

I only smoke weed when I need to
And I need to get some rest
Yo, where’s the sex?
I confess I burnt the hole in the mattres
Yes, yes, it was me
I plead guilty
And at the count of three
I pull back the duvet
Make my way to the refrigerator
One dry potato, no lie, not even bread
Damn, where the light above my head went? Bam

I can’t sleep
Something’s all over me, greasy
Insomnia, please release me
And let me dream about making mad love on the Heath
Tearing off tights with my teeth
But there’s no relief
I’m wide awake in my kitchen
It’s black and I’m lonely
Oh, if I could only get some sleep
Creepy noises makes my skin creep
I need to get some sleep

I can’t get no sleep…

(Faithless – Insomnia)

Something's all over me...

…Şi mă întorc, de pe o parte pe alta. Un câne scheaună undeva în bloc. Încerc să-mi controlez respiraţia, poate aşa reuşesc să adorm. Inspir. Expir. Pauză. Inspir. Expir. Draci, degeaba. Mă întorc din nou. Simt cum perna devine mai mare, încearcă să-mi acopere faţa. Şi mi-e cald. Uf, mă întorc cu faţa în sus. Strâng ochii, să nu mai văd lumina lunii. Mi s-a uscat gura…

La naiba, tot nu dorm, mă ridic şi merg până în bucătărie. Beau un pahar cu apă. Rece. Arunc o privire pe geam. Pustiu, nu sunt decât felinarele aprinse. Şi poate alt insomniac într-un bloc de vizavi, probabil se uită şi el către fereastra mea. Mă întorc la pat.

Acum am transpirat. Din cauza apei reci. Pijamaua mi se lipeşte de piele. Fir-ar! Nu mi-era destul cald, trebuie să mai fie şi neconfortabil. Mă aşez pe burtă. Ţac-ţac-ţac. Ceasul ăla parcă nu ţăcănea aşa tare… Trebuie să-l ignor. Întorc capul. Încep să mă gândesc la tot felul de lucruri. Tot felul de griji. Dar de ce? Parcă pe unele le rezolvasem. Şi altele nu-mi păreau aşa grave în timpul zilei… Acum dintr-o dată parcă sunt cele mai nasoale chestii posibile.

E clar, conştientul meu, raţionalul, teoretician-pragmaticul doarme. El le ignora instant. Dar cum la ora asta a pierdut controlul, copilul fricos a rămas să-şi facă de cap. De capul meu. Vai de el!

Nici măcar nu e weekend. Dimineaţă mă trezesc devreme, trebuie să merg la servici. O să fiu groggy toată ziua. Extraordinar! Acum s-a trezit şi copilul vecinilor. Orăcăie de zici că n-a mâncat de două zile…

Mă întorc, de pe o parte pe alta…

Articole asemănătoare:

1. Hue, Saturation, Light
2. Mediocru
3. Absint

Verde si amar

O picătură de absint, şi începi să simţi că te ridici. A doua picătură de absint şi toată lumea se învârte în jurul tău. La a treia picătură de absint încerci să te ridici dar muşchii nu mai răspund. Cu a patra picătură de absint graniţa dintre real şi imaginar a dispărut.

Eşti cufundat într-un imens ocean, vocile celor de lângă tine se aud ca printr-un zid de vată, şi parcă fiecare curent încearcă să te doboare. Vezi culori. Din apropiere, o voce străbate prin materia vâscoasă din jurul tău şi îţi înţeapă timpanul. Nu mai auzi decât acea voce. Te concentrezi asupra ei, şi te agăţi cu disperare de ea, de parcă ar fi singura ta speranţă de a ieşi la suprafaţă. Încerci să descoperi de unde vine, şi în timp ce te răsuceşti, descoperi că ai ameţit şi mai tare.

Vocea se aude în continuare, şi te mulţumeşti să o asculţi. Nu mai vrei să-i descoperi sursa, deşi cuvintele ei îţi lovesc timpanele ca o picătură chinezească.

Şi apoi, brusc şi fără vreo explicaţie, imensitatea de ape din jurul tău dispare, luând cu ea amorţeala, nesiguranţa, zidul de vată şi vocea. Nu se mai aud decât vocile prietenilor, glumind în continuare şi râzând cu sunete sparte de băutură. Te uiţi în jur, sperând că vocea aceea nu a fost doar o iluzie. Uşor, aburii onirici se risipesc, şi rămâi numai cu bucuria acelor câteva momente unice, şi cu gustul amar al băuturii din faţa ta.

Acest text NU se referă la băutură sau alcool. Este numai o metaforă, şi asta este singura explicaţie care o voi da.

Articole asemănătoare:

1. Experimente lactate
2. Delirium
3. Prozac

Vrea cineva Prozac?

Ce faci când ai o durere de cap pe care nu ştii de unde să o iei şi unde să o laşi? Iei o pastilă? Bei un ceai cald? Tragi un pui de somn?

Şi dacă nu are o cauză fizică? Ce te faci atunci? Pastila n-are efect (poate numai dacă iei Prozac…), mâna îţi tremură prea tare să poţi ţine cana cu ceai, iar dacă adormi, ai coşmaruri cu menghine… Nasoală situaţie…
Dar dacă te cuprinde o stare de agitaţie, şi nu poţi sta locului nici dacă ai treabă cât pentru două săptămâni? Sari direct la Prozac? Hmmm, e o idee…

Devii catatonic(ă), floricelele sunt brusc toate roz, vocile celor din jur se aud de la 200m distanţă, iar pământul capătă brusc abilităţile mării de a-ţi provoca vertij. Yupi! Astea sunt efectele numitului medicament. Sau cel puţin aşa spun unii în halate albe.

Poate ar fi cazul să luăm toţi Prozac, întreaga populaţie neimplicată în politică sau afaceri la nivel înalt, să stăm aşa, catatonici, vreo 20-30 de an, până se satură americanii de făcut poliţie pe Planetă, şi până se lămuresc ai noştri „lideri” că îi pupă degeaba în dos pe primii, că tot resturi de os vom mânca.

Scriu astea pe ritm de Brooklyn Bounce. „Who’s your God?”. Chiar aşa, cine e Dumnezeul TĂU? Este un bătrânel cu toiag, care stă pe un jilţ alb? E un extraterestru care s-a jucat de-a genetica? Sau e masonica piramidă cu ochi de pe bancnotele de 1$? Novus Ordo Seclorum! Chiar e necesar să ne scoatem ochii unul-altuia pentru că eu Îi spun Dumnezeu, iar tu îi spui poate Allah, Shiva, Manitou, sau mai ştiu eu cum?

Ia să luăm fiecare câte o pastila de Prozac, să ne calmăm puţin, şi să realizăm că nu ne avem decât pe noi, Entitatea Supremă are prea multă treabă să asculte toate scâncetele noastre neînsemnate. „N-am destui bani”, „Mi s-a stricat maşina”, „N-am îvăţat pentru examen”, „M-a chemat şeful să avem o discuţie delicată”. „Doamne ajută!”. Nu „mă ajut singur”, nu „văd eu cum ies şi din asta”, „lasă, noi să fim sănătoşi”.
Doamne, ajută-ne să ne ajutăm! Dă-ne mai mult Prozac…

Articole asemănătoare:

1. I’m the Invisible Man
2. Fire, walk with me
3. Ce e muzica pentru mine?