Science Fiction?

Am văzut un film zilele trecute, „Idiocracy”. E o comedioară de nivel destul de scăzut dpdv calitativ, cu o poveste subţirel concepută şi mai subţirel pusă în aplicare. N-aş da banii pe bilet la cinema, dar de văzut pe un CD, merge.

Partea care m-a lăsat niţel… meditativ a fost intriga din spatele poveştii. Totul porneşte de la un experiment criogenic eşuat, iar subiecţii testului (doi americani foarte mediocri în privinţa IQ-ului) se trezesc în viitor, peste 500 de ani, într-o societate decăzută intelectual. Motivul decăderii este prezentat chiar la începutul filmului: în timp de intelectualii se tot gândesc dacă e momentul oportun pentru un copil, cei cu… nivele intelectuale mai scăzute (ca să fiu politicos) nu stau să gândească, se înmulţesc ca iepurii (sună familiar?). Societatea viitorului este o societate de consum, îndobitocită de reclame şi „şouri” TV. Plantaţiile sunt udate cu Gatorade (pentru că „are electroliţi”), gunoiul zace în grămezi gigantice în mijlocul oraşului (nimeni nu ştie ce să facă cu el), iar filmul de mare succes, căştigător a numeroase Oscaruri in 2505 prezintă timp de două ore un fund (păros).

Continuare

Avem propriul nostru Valentin

Fiu al Babei Dochia, Dragobetele este sărbătorit pe 24 februarie. Sărbătoarea de Dragobete este echivalentul românesc al sărbătorii Valentine’s Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoarea catolică a iubirii. Probabil că 24 februarie însemna pentru omul arhaic începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte, ursul iese din bârlog, păsările îşi caută cuiburi, iar omul trebuia să participe şi el la bucuria naturii.

Entitate mitologică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică, fiind un bărbat chipeş, un neastâmpărat şi un năvalnic. Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor, românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, aşa cum şi păsările „se logodesc” în această zi. În această zi satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala: „Dragobetele sărută fetele”. Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea că cine participă la această sărbătoare urma să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat.
Continuare