Tai-o când dă! (demonstraţie de Tae Kwon Do)

Acum puţină vreme s-a desfăşurat la Sibiu Campionatul Naţional de Taekwondo, la care au participat şi doi băieţi foarte simpatici. Pe numele lor Marcel şi Daniel, cei doi fraţi sunt, dacă pot să spun aşa, aproape familie (prin alianţă ;) ). Puteţi vedea mai jos câteva imagini cu cei doi, şi un filmuleţ din cadrul demonstraţiei lor de la Sibiu. Uitaţi-vă şi spuneţi şi voi dacă nu merită cele câteva medalii pe care le-au câştigat acolo.

Continuare

Avem timp acum?

Singurul lucru bun pe care îl poate aduce criza asta e că poate nu vom mai alerga atât după lucruri. Poate vom avea mai mult timp să ne uităm la cei de lângă noi

Sincer, nu mă aşteptam la o chestie asa de frumoasă şi de (relativ) spontană de la Tudor Chirilă. Sau poate că până acum nu avusesem timp să îl aud. Poate că aseară m-am oprit şi am ascultat, nu atât muzica, nu atât artistul, cât omul. Poate că omul Tudor avea dreptate.

Să ne uităm în stânga, să ne uităm în dreapta, să vedem oamenii care ne sunt alături. Să ne uităm înainte, pentru a-i vedea pe oamenii care ne vor fi alături. Dar să ne uităm şi înapoi, pentru a-i vedea pe cei care ne-au fost alături la un moment dat. Şi să avem grijă ca pe unii să-i menţinem alături, pe alţii să nu-i ratăm, iar pe ultimii să nu-i uităm.

Mulţumesc, Tudor.

Tomiţă

Întotdeauna m-am întrebat ce ar fi făcut Toma Caragiu dacă ar mai fi trăit să apuce… mmm… libertatea. Dacă ar fi supravieţuit acelei teribile zile de martie, ce-ar fi făcut după revoluţie? Mi-am adus aminte de el din nou zilele astea, gândindu-mă la bătaia de joc de peste o săptămână – desigur, mă refer la alegerile parlamentare. Ar fi fost oare printre candidaţi (şi nu singurul octogenar dintre candidaţi ;) ), sau ar fi făcut miştoul vieţii lui despre toată porcăria asta de politică actuală?

Eu cred că mai degrabă ar fi fost varianta a doua. Ah, cât mi-aş fi dorit să-l aud aruncând din vârful buzelor nişte miştouri super-acide la adresa elenelor, theodorilor, adrie(a)nilor şi a celorlalţi prostănaci care încearcă acum să ne „câştige voturile”. Uite, am găsit pe YouTube un clip destul de vechi, dar destul de actual:

All’alba vincero’

Nessun’ dorma, nessun’ dorma!
Tu pure, o principessa,
Nella tua fredda stanza,
Guardi le stelle
Che tremano d’amore e di speranza.
Ma il mio mistero e chiuso in me,
Il nome mio nessun’ sapra!
No, no, sulla tua bocca lo diro’
Quando la luce splendera’!
Ed il mio bacio scioglier’
Che ti fa mia!
(il nome suo nessun sapr
E noi dovrem, ahime, morir!)
Dilegua, o notte! tramontate, stelle!
All’alba vincero’!

Andate in pace, maestro

Luciano Pavarotti, 12 oct 1035 – 6 sept 2007

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta – murim.

Octavian Paler, 02-07-1926 – 07-05-2007

Octavian Paler, 02-07-1926 – 07-05-2007