Prietena Cristina a găsit recent filmulețul ăsta, și mi-a adus aminte de vremurile când abia începusem să lucrez (acum vreo 9 ani) și eram și eu o bucățică din procesul care „năștea” cărți și mai târziu reviste.

Din punctul meu de vedere, cărțile sunt cel mai frumos produs al tiparului, și am un respect deosebit pentru oamenii care le fac – mai ales acei oameni care le fac BINE. Și după ce veți vedea prin câte procese trec până ajung la voi (deși în cele 2 minute ale filmului sunt comprimate cam două săptămâni de muncă), sper că nu veți mai scrie pe ele, nu le veți mai îndoi paginile și nu le veți mai dezlipi cotoarele.