10 secunde până la răsărit
Asta e definiţia trance-ului. Cuvintele sunt de prisos.
Din 2009
Anul 2009 ar fi putut fi numit cu uşurinţă un an nasol. Din ianuarie până în decembrie am avut tot felul de… întâmplări (ca să nu le zic ghinioane). Dacă nu era ceva cu maşina (de mai multe ori), era cu sănătatea, sau cu salariul (la fostul loc de muncă), plus câteva chestii în familie. Şi probleme cu unii clienţi care se fac şi acum că plouă când vine vorba de plata serviciilor (învăţare de minte să mai lucrez fără contract scris).
Cum spuneam, ar fi putut fi. Din fericire, ai apărut tu. Dintr-o dată, 2009 a devenit cel mai frumos an. Ca şi cum aş fi apăsat tasta „±” la calculator, si toată suma care avea semnul „-” a trecut pe „+”. Şi m-ai lăsat fără cuvinte. Dar cum de obicei mă exprim mai bine prin muzică decât prin vorbe, ascultă „Love All the Pain Away”, de la veteranul Ronski Speed, că le zice foarte frumos.
Paul van Dyk în martie
Afisul concertului
Începem anul frumos: s-a anunţat primul concert trance în Bucureşti. Organizatori, ca de obicei, The Mission. Invitat, aşa cum aţi văzut deja din titlu, Paul van Dyk. Locaţia, Arenele Romane, nu e printre preferatele mele pe timp de iarnă (din cauza cortului care obturează foarte mult), dar asta e acum. Probabil Sala Polivalentă e prea scumpă.
Evenimentul nu a apărut încă pe site-ul apare pe site-ul The Mission →, dar probabil revenirea după vacanţă e mai lentă. Pe site-ul oficial → este listat, ceea ce e mai important. În momentul ăsta nu sunt bilete puse în vânzare. Dacă găseşte cineva, să-mi spună şi mie Biletele se găsesc de acum pe www.bilete.ro →.
Până acum am mai fost la două concerte PvD: unul care nu mi-a plăcut deloc (nici playlist-ul, nici faptul că am avut impresia că de fapt nu a mixat, ci s-a jucat la butoane în timp ce mixul curgea singur din Ableton), şi altul de la care nu aş mai fi plecat. Cel din urmă tot la Arene a fost, tot în cort, dar „meşterul” a mixat atunci foarte progressive (adică pe placul „unora” [tuse] ).
Cei care au cont pe Facebook se pot adăuga listei de participanţi în pagina evenimentului →.
În ploaie
Ploaie de vară. Ei doi, sub umbrela cu un braţ îndoit, urmăresc picăturile care udă asfaltul. E puţin răcoare – în parte din cauza ploii, în parte pentru că soarele a apus de ceva vreme. Privesc uşor amuzaţi oamenii care grăbesc pasul să scape de ploaie. De ce? Nu-i frumos să te plouă?
Ar vrea să o ia în braţe, să o încălzească la pieptul lui. La fel de mult cum dorea să facă asta cu doar câteva zile în urmă, pe canapea, la film. Îi admirase atunci linia taliei, prelungită armonios de şold, şi abia se abţinuse să o atingă.
Dar cuvintele ei îl împiedică – „să mai aşteptăm”. Vechea poveste, care se repeta până la absurd, ca într-un film SF cu bucle infinite. „De ce? Să mor dacă înţeleg… De ce?” O urmăreşte cu colţul ochiului, în timp ce se preface absorbit de desenele abstracte ale ploii. Din când în când, propoziţii răzleţe, banale, majoritatea despre vreme. Şi oameni.
Şi e din ce în ce mai întuneric. Mâna ei atârnă leneşă pe genunchi. Îi mângâie unghiile sidefii, apoi îi prinde degetele în pumn. E timpul să meargă spre casă.