Vrea cineva Prozac?

Ce faci când ai o durere de cap pe care nu ştii de unde să o iei şi unde să o laşi? Iei o pastilă? Bei un ceai cald? Tragi un pui de somn?

Şi dacă nu are o cauză fizică? Ce te faci atunci? Pastila n-are efect (poate numai dacă iei Prozac…), mâna îţi tremură prea tare să poţi ţine cana cu ceai, iar dacă adormi, ai coşmaruri cu menghine… Nasoală situaţie…
Dar dacă te cuprinde o stare de agitaţie, şi nu poţi sta locului nici dacă ai treabă cât pentru două săptămâni? Sari direct la Prozac? Hmmm, e o idee…

Devii catatonic(ă), floricelele sunt brusc toate roz, vocile celor din jur se aud de la 200m distanţă, iar pământul capătă brusc abilităţile mării de a-ţi provoca vertij. Yupi! Astea sunt efectele numitului medicament. Sau cel puţin aşa spun unii în halate albe.

Poate ar fi cazul să luăm toţi Prozac, întreaga populaţie neimplicată în politică sau afaceri la nivel înalt, să stăm aşa, catatonici, vreo 20-30 de an, până se satură americanii de făcut poliţie pe Planetă, şi până se lămuresc ai noştri „lideri” că îi pupă degeaba în dos pe primii, că tot resturi de os vom mânca.

Scriu astea pe ritm de Brooklyn Bounce. „Who’s your God?”. Chiar aşa, cine e Dumnezeul TĂU? Este un bătrânel cu toiag, care stă pe un jilţ alb? E un extraterestru care s-a jucat de-a genetica? Sau e masonica piramidă cu ochi de pe bancnotele de 1$? Novus Ordo Seclorum! Chiar e necesar să ne scoatem ochii unul-altuia pentru că eu Îi spun Dumnezeu, iar tu îi spui poate Allah, Shiva, Manitou, sau mai ştiu eu cum?

Ia să luăm fiecare câte o pastila de Prozac, să ne calmăm puţin, şi să realizăm că nu ne avem decât pe noi, Entitatea Supremă are prea multă treabă să asculte toate scâncetele noastre neînsemnate. „N-am destui bani”, „Mi s-a stricat maşina”, „N-am îvăţat pentru examen”, „M-a chemat şeful să avem o discuţie delicată”. „Doamne ajută!”. Nu „mă ajut singur”, nu „văd eu cum ies şi din asta”, „lasă, noi să fim sănătoşi”.
Doamne, ajută-ne să ne ajutăm! Dă-ne mai mult Prozac…

Be Sociable, Share!

•