Cel mai simplu si mai frumos martisor
În fiecare an ziua de 1 Martie ne aduce noi speranţă şi încredere în viitor. Viaţa, primăvara şi strălucirea soarelui câştigă lupta împotriva vremii reci şi înnorate şi a zilelor urâte ale Babelor (primele nouă zile din martie).
Acest triumf al renaşterii şi regenerării n-ar putea fi mai bine întruchipate de altceva decât Mărţişorul oferit celor dragi la începutul primăverii. Şnurul alb şi roşu al mărţişorului, pe care părinţii îl leagă de încheietura copiilor, oferit de băieţi fetelor sau schimbat de fete între ele se spune că aduce noroc şi sănătate, „ca argintul, ca piatra râului, ca scoica”.
Mărţişorul se oferă în dimineaţa primei zile de martie, şi se poartă 9-12 zile, uneori până înfloreşte primul pom. Atunci mărţişorul se agaţă de o ramură înflorită pentru a aduce noroc purtătoarei. În Dobrogea, Mărţişorul se poartă până la sosirea berzelor, când este aruncat în aer pentru a „aduce noroc mare şi înaripat”.
Mărţişorul este un cadou pe care românii şi-l trimit fiecăruia pe 1 martie, în mod tradiţional prezentându-se sub forma unei monede atârnată de un şnur alb şi roşu cu ciucuri. Cea care îl primeşte îl poartă la gât până întâlneşte un trandafir înflorit, când darul este legat de o ramură; astfel se întâmpină într-un mod poetic primăvara. Moneda simbolizează prosperitate, iar şnurul alb-roşu o metaforă pentru faţa albă ca laptele şi roşeaţa din obraji. În Transilvania, Mărţişorul din lână alb-roşie se atârnă de porţi, ferestre, coarnele animalelor sau mânerele găleţilor, pentru a apăra de ochii răi şi spiritele malefice; se crede că roşul, „culoarea vieţii” la daci, este un aducător de vitalitate şi regenerare.
Legenda Mărţişorului
Era o vreme când Soarele lua forma unui tânăr şi cobora pe pământ pentru a dansa printre oameni. Un balaur a aflat asta, l-a urmărit, capturat şi apoi l-a închis în temniţa castelului său.
Atunci păsările s-au oprit din cântec şi copiii n-au mai putut râde, dar nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe balaur. Într-o zi, un tânăt curajos a pornit către temniţă pentr a-l elibera pe Soare. Mulţi oameni i s-au alăturat, dându-i putere şi curaj pentru a înfrunta balaurul cel puternic.
Drumul a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. La sfârşitul celui de-al treilea anotimp tânărul a ajuns la castelul balaurului unde era Soarele întemniţat. Lupta a durat câteva zile, până balaurul a fost învins. Rănit, tânărul a reuşit să elibereze Soarele, spre bucuria celor care-l însoţiseră. Natura trăia din nou, oamenilor le-a revenit surâsul, dar tânărul nu mai avea putere să reziste până primăvara. Sângele său cald îi curgea din răni peste zăpadă, topind-o. În acele locuri răsăreau nişte flori albe mici, numite ghiocei, aducătorii primăverii. Când ultima picătură de sânge a tânărului s-a scurs peste zăpada albă, a murit, mândru că viaţa lui a servit unui scop aşa de nobil.
De atunci oamenii au purtat două fire, unul alb şi unul roşu. La fiecare 1 martie bărbaţii oferă acest talisman numit Mărţişor femeilor pe care le iubesc. Culoarea roşie simbolizează dragostea pentru tot ce e frumos şi sângele tânărului, în timp ce albul reprezintă puritatea, sănătatea şi ghiocelul, prima floare a primăverii. Literal, Mărţişor înseamnă micul Martie: un mic talisman prins la piept prin care iarna este alungată şi primăvara celebrată.
Comentează la acest articol