Science Fiction?
Am văzut un film zilele trecute, „Idiocracy”. E o comedioară de nivel destul de scăzut dpdv calitativ, cu o poveste subţirel concepută şi mai subţirel pusă în aplicare. N-aş da banii pe bilet la cinema, dar de văzut pe un CD, merge.
Partea care m-a lăsat niţel… meditativ a fost intriga din spatele poveştii. Totul porneşte de la un experiment criogenic eşuat, iar subiecţii testului (doi americani foarte mediocri în privinţa IQ-ului) se trezesc în viitor, peste 500 de ani, într-o societate decăzută intelectual. Motivul decăderii este prezentat chiar la începutul filmului: în timp de intelectualii se tot gândesc dacă e momentul oportun pentru un copil, cei cu… nivele intelectuale mai scăzute (ca să fiu politicos) nu stau să gândească, se înmulţesc ca iepurii (sună familiar?). Societatea viitorului este o societate de consum, îndobitocită de reclame şi „şouri” TV. Plantaţiile sunt udate cu Gatorade (pentru că „are electroliţi”), gunoiul zace în grămezi gigantice în mijlocul oraşului (nimeni nu ştie ce să facă cu el), iar filmul de mare succes, căştigător a numeroase Oscaruri in 2505 prezintă timp de două ore un fund (păros).
OK, ştiu, e puţin (mai mult) dus la extrem, dar intenţia este de a şoca (chiar dacă se anunţă ca o comedie). Dar ideea are ceva inspiraţie din realitate, nu credeţi? Lumea (nu doar românii) nu mai ştie decât de Springer, Oprah, Iartă-mă, Din dragoste (bre!), Trădaţi în dragoste, Tăriceanu, Bush, Irak, războiul împotriva terorismului, Blair, Băsescu, Columbeanu… şi nu mai continuu.
Mâncăm ce ne dau ei (nici măcar nu citim eticheta să vedem câte E-uri şi coloranţi cancerigeni îngurgităm), pentru că la TV zice reclama că la Salonta facem mezeluri de 30 de ani. Folosim aspartam (cancerigen) ca înlocuitor al zahărului pentru că am început să fim obezi (nu zice nimeni nimic de greucenii MacDonalds/BurgerKing/Coca-Cola/Pepsi). Şi facem credite de consum pe carduri care de care mai colorate şi mai lucioase pentru că „în prima lună nu plătiţi NIMIC!!! (nu vă zicem că după aia o să vă iasă pe nas plătind dublu, că trebuie să mănâncă şi gura noastră)”.
E chiar science-fiction ideea filmului?
Comentează la acest articol