Zilele trecute am realizat că, deși nu îmi mai amintesc cu exactitate data (sau măcar anul), ne cunoaștem de vreo 25 de ani. Știu doar că eram prin clasa a doua și venisem în vacanță la mătușa din București, care m-a dus să mă joc cu băiatul vecinei. Filip, de pe strada Laborator, apartament 90.
Au trecut anii de școală, apoi liceu. ne întâlneam câteva săptămâni pe an, în vacanțe. Telefoane mobile nu existau pe atunci (știu, suntem niște moși), interurbanele erau scumpe. Examenul la Poli l-am dat în același timp (în seara dintre examene am văzut două filme unul după altul la cinema). Multe seri ne-am rupt fundul pe gardul de la Dristor, filozofând despre fete, extratereștri, parapsihologie, examene și alte nebunii.
Acum încercăm să ne așezăm fiecare la casa lui, și cum am întâietate de vârstă mi se pare normal că sunt primul. Sper că nu mai durează nici la el mult, pentru că vreau să ne ducem kinderii împreună în parc. Dacă nu îl cunoașteți, o să-l vedeți la nuntă, sprijinit în lumânare ca un mare cavaler de onoare care se află.
Oricum, ciocnim un pahar virtual pentru un sfert de veac trecut și pentru încă un sfert de veac după el, și încă unul după. Și dacă se poate, încă unul după 
Postat de Pustiulica pe 07.04.2011 la 21.07
Adevarul este ca au trecut anii, parca ieri mergeam la cinema, dupa ex de fac. Avand in vedere ca esti cu “mult” mai in varsta ca mine, iti spun eu – “un tinerel” ce filme am vazut in seara aceea. Era Armagheddon cu Bruce Willis, si 7 zile 6 nopti, cu Harrison Ford.Oricum im lipsesc discutiile lungi despre filozofie, parapshiologie, extraterestri si despre multe altele….era sa uit…despre lumanarea la nunta, sa nu uit un scaunel sa sprijin lumanarea, sa nu imi amorteasca mana…sau gasim pe acolo????….:))))))