Marius Stuparu » Primăvara Deșertului

5 Jan 2012

Luna de… miere

Primăvara Deșertului : luna de miere, paris

Jocul de cuvinte este mai mult decât intenționat, pentru că albinuțele despre care vorbeam au petrecut o săptămână de miere (săptămâna este noua lună!) foarte dulce și romantică, la Paris.

Zborul cu Lufthansa, chiar dacă a avut escală, a fost cel mai plăcut dintre toate zborurile. Mai puțin „amănuntul” cu bagajul rămas în București, dar aici nu cred că a fost vina lor. Bine că am învățat de la alții, și bagajele au fost împachetate „redundant” (câte o jumătate din lucrurie fiecăruia în trollerul celuilalt).

Despre cazare doar de bine, chiar dacă apartamentul n-a fost prea spațios (în linie cu restul din oraș). Ne-am mirat puțin de metrourile care merg pe cauciucuri, și ne-am făcut puțină inimă rea comparând numărul de stații cu cel din București.

Locuri de vizitat sunt atât de multe, și atât de impresionante, încât nu ne-au ajuns 9 zile pentru toate. Și n-aș avea loc nici aici să le povestesc. Oricum, câteva recomandări:

turnul Eiffel trebuie vizitat și ziua și noaptea (impresionant de fiecare dată);
Versailles este magnific vara, înflorit; palatele Trianon din grădini nu prea merită efortul;
dacă aveți timp, vizitați și castelele mai depărtate (Chantilly, cele de pe valea Loirei);
Sacré Coeur, Arcul de Triumf și Eiffel trebuie vizitate în zile diferite – FOARTE multe trepte;
croaziera pe Sena trebuie și ea tot în două etape: ziua și noaptea;
coada la Notre Dame merge repede
o sticlă de vin se bea cel mai romantic seara, așezați pe jos pe malul Senei;
suvenirurile sunt jenant de scumpe (și de chinezești).

Câteva dintre poze mai jos, iar când voi reuși să montez și filmul, revin cu un preview. Enjoy!
Continuare

2 comentarii

2 Dec 2011

Albinuțele au mers și la preot

Primăvara Deșertului : 2011, albinute, cununie

Sau mai exact, la preoți, pentru că au fost doi, dar revenim la asta mai târziu. Era sâmbătă, 2 iulie (dacă le-am fi pus toate pe 27 iunie, n-am mai fi avut 3 date de sărbătorit), și normal că eram emoționați, noi, părinții, nașii, familia, prietenii – practic toți.

Dimineața

Am luat în fugă buchetele, lumânările și florile →, după care am coafat și machiat mireasa →, iar doi băieți talentați și răbdători ne-au fotografiat →, respectiv filmat →, peste tot pe unde ne-a fulgerat (pentru delectarea ochiului, o mică selecție din cele peste 2000 de poze și 6 ore de filmare, mai jos).

Seara, și apoi noaptea

După slujbă și obișnuitele pupături – seria de la intrare în biserică, seria de la ieșire din biserică, seria de la sosire la restaurant (și seria de la plecare din restaurant, mai târziu) – greșeam mai mult sau mai puțin insesizabil câțiva pași din valsul de deschidre. Dar n-a crăpat cerul. Pe repede înainte (cum de fapt ni s-a părut și nouă), după tradițiile obișnuite de sfârșit de petrecere și ultima serie de pupături de a doua zi dimineața, începeam să ne gândim deja la bagaje – dar asta în partea a treia. Acum vă las cu imaginile (o parte din ele sunt opera verișoarei Andreea).

Continuare

2 comentarii

16 Nov 2011

11 iunie al lui 2011

Primăvara Deșertului : 2011, cununie, poze

După ce s-au mai liniștit puțin apele pe acasă, pot acum să rememorez ce s-a întâmplat în ultimele câteva luni.

În ordinea numerelor de pe tricou, la 11 iunie 2011, într-o sâmbătă cu temperaturi tocmai potrivite, la Oficiul Stării Civile din Sectorul 3, întemeiam o nouă familie Stuparu. Cei care ne-au fost alături, fizic sau doar cu gândul, pot să (re)vadă o parte fotografiile foarte frumoase făcute de Andreea. Ziua n-ar fi fost la fel de frumoasă fără ei toți, indiferent că ne „priveau” de la 1 metru, 200 km sau tocmai din Islanda.

Revin zilele următoare cu încă trei momente – unul deja v-ați dat seama care va fi.