Un îngeraș se roagă lângă mine în fiecare seară. Împreunează mâinile la gură și se roagă pentru noi, pentru sănătatea noastră și pentru viitorul nostru. Iar eu privesc în întuneric cum murmură rugăciunea apoi o pecetluiește cu o cruce discretă, și nu-mi doresc decât ca Dumnezeu să îi asculte ruga.
Uneori, când lumina lunii cade într-un anumit fel, aproape că i se vede aura deasupra capului, ca în picturile pe care le-am văzut împreună în bazilicile din Roma. În momentele alea, rămân mut de uimire, și aproape că nu mă pot mișca, de teamă ca imaginea să nu se risipească. Îmi doresc să cred și eu în rugăciuni, ca să mă pot ruga și eu, alături de îngerul meu, pentru noi – noi toți, inclusiv ea.
…Sunt curios unde îți ții aripile în timpul zilei, de nu ți le văd când te strâng în brațe. Și prin ce minune te-am putut vedea și atinge. Dar nu-s decât niște curiozități absurde de-ale mele. Tu ai numai grijă să mă păzești și de acum încolo.
Spune şi altora despre articol: