Marius Stuparu

8 Jan 2012

Suntem o țară de constipați?

Tunete și fulgere : constipatia nationala, laxative, reclame

Constipatia nationala
Am tot încercat (fără succes) în ultima perioadă să înțeleg care este cauza abundenței de reclame la produse laxative. Am devenit toți constipați din cauza crizei? Sau mâncăm atât de mult (pentru că economia duduie, nu?) încât intestinul gros nu mai face față… „procesatului”? E posibil totuși să mă înșel, pentru că la fel de abundente sunt reclamele pentru problema opusă, de… hm… prea mult. Știu că „se anunță vremuri căcăcioase”, dar parcă totuși…

Oricum, cauza se pare că este undeva pe teritoriul României, din moment ce prin celelalte țări pe care am avut ocazia să le vizitez nu am văzut nicio reclamă la produse de genul ăsta. O fi apa care ne vine din Carpați? Din cauza despăduririlor probabil (nu, nicio aluzie la alt fel de despăduriri). În cazul ăsta, trebuie să căutăm apa plată extrasă nu de la munte, ci de la câmpie, pe lângă București. Asta n-ar fi o problema, majoritatea se încadrează aici (La Fântâna și Cumpăna ar fi doar primele nume care îmi vin în minte).

După unele reclame (Dulcolax, Tranzactiv), problema o au doar femeile (deși se pare că ele consideră ideea asta cam jignitoare →). Ba chiar li se oferă și iaurturi (Danone) care să ușureze „trecerea” (cred că d-aia nu mănânc eu niciodată iaurturi de la ei, sunt numai pentru femeile constipate).

Pe lângă spam-urile necontenite de pe mail, trimise tot de companiile farmaceutice, care încearcă să-mi vândă de la Viagra la Cialis (oare știu ei ceva ce eu nu știu?), acum mai este și spam-ul de la TV? Bine măcar că pe ăsta il pot bloca simplu: schimb canalul sau închid (mai sănătos).

Vă doresc o „tranziție” ușoară!

Nu sunt comentarii

5 Jan 2012

Luna de… miere

Primăvara Deșertului : luna de miere, paris

Jocul de cuvinte este mai mult decât intenționat, pentru că albinuțele despre care vorbeam au petrecut o săptămână de miere (săptămâna este noua lună!) foarte dulce și romantică, la Paris.

Zborul cu Lufthansa, chiar dacă a avut escală, a fost cel mai plăcut dintre toate zborurile. Mai puțin „amănuntul” cu bagajul rămas în București, dar aici nu cred că a fost vina lor. Bine că am învățat de la alții, și bagajele au fost împachetate „redundant” (câte o jumătate din lucrurie fiecăruia în trollerul celuilalt).

Despre cazare doar de bine, chiar dacă apartamentul n-a fost prea spațios (în linie cu restul din oraș). Ne-am mirat puțin de metrourile care merg pe cauciucuri, și ne-am făcut puțină inimă rea comparând numărul de stații cu cel din București.

Locuri de vizitat sunt atât de multe, și atât de impresionante, încât nu ne-au ajuns 9 zile pentru toate. Și n-aș avea loc nici aici să le povestesc. Oricum, câteva recomandări:

turnul Eiffel trebuie vizitat și ziua și noaptea (impresionant de fiecare dată);
Versailles este magnific vara, înflorit; palatele Trianon din grădini nu prea merită efortul;
dacă aveți timp, vizitați și castelele mai depărtate (Chantilly, cele de pe valea Loirei);
Sacré Coeur, Arcul de Triumf și Eiffel trebuie vizitate în zile diferite – FOARTE multe trepte;
croaziera pe Sena trebuie și ea tot în două etape: ziua și noaptea;
coada la Notre Dame merge repede
o sticlă de vin se bea cel mai romantic seara, așezați pe jos pe malul Senei;
suvenirurile sunt jenant de scumpe (și de chinezești).

Câteva dintre poze mai jos, iar când voi reuși să montez și filmul, revin cu un preview. Enjoy!
Continuare

2 comentarii

2 Dec 2011

Albinuțele au mers și la preot

Primăvara Deșertului : 2011, albinute, cununie

Sau mai exact, la preoți, pentru că au fost doi, dar revenim la asta mai târziu. Era sâmbătă, 2 iulie (dacă le-am fi pus toate pe 27 iunie, n-am mai fi avut 3 date de sărbătorit), și normal că eram emoționați, noi, părinții, nașii, familia, prietenii – practic toți.

Dimineața

Am luat în fugă buchetele, lumânările și florile →, după care am coafat și machiat mireasa →, iar doi băieți talentați și răbdători ne-au fotografiat →, respectiv filmat →, peste tot pe unde ne-a fulgerat (pentru delectarea ochiului, o mică selecție din cele peste 2000 de poze și 6 ore de filmare, mai jos).

Seara, și apoi noaptea

După slujbă și obișnuitele pupături – seria de la intrare în biserică, seria de la ieșire din biserică, seria de la sosire la restaurant (și seria de la plecare din restaurant, mai târziu) – greșeam mai mult sau mai puțin insesizabil câțiva pași din valsul de deschidre. Dar n-a crăpat cerul. Pe repede înainte (cum de fapt ni s-a părut și nouă), după tradițiile obișnuite de sfârșit de petrecere și ultima serie de pupături de a doua zi dimineața, începeam să ne gândim deja la bagaje – dar asta în partea a treia. Acum vă las cu imaginile (o parte din ele sunt opera verișoarei Andreea).

Continuare

2 comentarii

16 Nov 2011

11 iunie al lui 2011

Primăvara Deșertului : 2011, cununie, poze

După ce s-au mai liniștit puțin apele pe acasă, pot acum să rememorez ce s-a întâmplat în ultimele câteva luni.

În ordinea numerelor de pe tricou, la 11 iunie 2011, într-o sâmbătă cu temperaturi tocmai potrivite, la Oficiul Stării Civile din Sectorul 3, întemeiam o nouă familie Stuparu. Cei care ne-au fost alături, fizic sau doar cu gândul, pot să (re)vadă o parte fotografiile foarte frumoase făcute de Andreea. Ziua n-ar fi fost la fel de frumoasă fără ei toți, indiferent că ne „priveau” de la 1 metru, 200 km sau tocmai din Islanda.

Revin zilele următoare cu încă trei momente – unul deja v-ați dat seama care va fi.

8 comentarii

19 Apr 2011

Primăvara deșertului

Gândind în Ploaie : dezvăluiri

Să continuăm povestea.

Aprilie

În Herăstrău se făcuse deja întuneric, iar faptul că îmi uitasem ochelarii acasă nu ajuta deloc. M-am ghidat mai mult după chicotele lor (care chicote încă mai „ghidează“ vecinii când ne adunăm toți). Tocmai luaseră niște trânte zdravene cu rolele, motiv de râs cu lacrimi multe luni după aceea, chiar și ani se pare. Despărțirea amicală a venit destul de repede, din cauza temperaturii scăzute și a țânțarilor, dar a lăsat în urmă două semne de punctuație nerostite – o mirare și o întrebare.

Mai

Aniversarea din mai n-a făcut decât să accentueze semnele de care ziceam, pentru că „întrebarea“ se tot bloca undeva pe la jumătatea gâtului. Probabil din cauza punctului. Din fericire, mașinațiunea cu teatrul ce a urmat a mai alungat din întrebări (for the record, da, da, știu, nu a fost nicio mașinație, pură întâmplare, da ). Începeam să aflu care e cel mai scurt drum între Câmpia Libertății și Calea Giurgiului.

Iunie

Pe drumul spre Eforie, la sfârșitul lunii iunie, inima bătea într-o treaptă de viteză superioară, și nu din cauza stilului de condus al lui Filip. Din fericire pentru ea – inima adică – ziua de 27 iunie s-a încheiat cu o seară caldă din toate punctele de vedere, chiar dacă nu toată lumea a înțeles asta când am scris „În ploaie“.

Mai departe?

Derulăm pe repede înainte, exact un an. Același 27 iunie, începea trist la Brăila, dar se închia cu un „Iiiiiiiiiiii! Da!“ pe malul mării. Tot Eforie. Tot vila Cormoran. Unde în altă parte?! Și peste încă un an, chiar dacă nu în aceeași zi (din motive… „tehnice“ să zicem), aniversarea va avea parte de o sărbătoare mult-așteptată, despre care voi scrie mai târziu.

PS: Celor care nu înțeleg sensul titlului, le spun că sunt un mare fan al cărții lui Frank Herbert, „Dune“. Google „Sihaya“.

1 comentariu

« Mai vechi

Suntem o țară de constipați?

Luna de… miere

Albinuțele au mers și la preot

Dimineața

Seara, și apoi noaptea

11 iunie al lui 2011

Primăvara deșertului

Aprilie

Mai

Iunie

Mai departe?

Pe Twitter

Zone

Etichete

Comentarii recente

Prieteni

Interesant